Articolul 3 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, definește violenţa domestică ca fiind orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

Violența verbală – limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;

Violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea destări de tensiune și de suferință psihică, în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;

Violența fizică – vătămarea corporală oria sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere,trangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e;

Violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, violconjugal;

Violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive îndetrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;

Violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, erzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;

Violența spirituală – subestimarea saudiminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere,limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Violența cibernetică – hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.
 
CONSECINȚELE VIOLENȚEI ASUPRA COPILULUI
     Violența poate avea consecințe imediate și/sau pe termen lung asupra sănătății, dezvoltării și bunăstării copilului.
     Pe termen lung, consecințele se răsfrâng și asupra vieții de adult, fiind reflectate în dificultatea de a dezvolta sau de a menține relații intime cu sexul opus ori chiar relații sociale în general, de a-și găsi un loc de muncă stabil, de a avea atitudinile și abilitățile necesare unui părinte suficient de bun etc.
     Nu numai actul în sine al violenței are consecințe, ci și contextul în care aceasta se produce. De obicei are loc o interacțiune între mai mulți factori de risc care conduc la apariția consecințelor și creșterea impactului.
     Consecințele se reflectă asupra dezvoltării copilului atât pe plan afectiv, cât și asupra celorlalte aspecte ale dezvoltării și asupra adaptării școlare:

     
     Având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, în asigurarea exercitării dreptului la informare al victimelor violenţei domestice, potrivit competenţelor ce le revin, DAS Deva vă aduce la cunoștință următoarele:

INSTITUȚII IMPLICATE ÎN PROTECȚIA VICTIMELOR VIOLENȚEI DOMESTICE
     Violenţa  domestică este un fenomen care necesită atât o abordare interinstituţională, dar şi implicarea comunităţii şi a societăţii civile. Pentru furnizarea unor servicii sociale eficiente în acest domeniu, autoritățile locale trebuie să colaboreze cu structurile teritoriale ale Ministerului Muncii și Justiției Sociale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerului Educației Naționale, cu Serviciul de Probațiune din cadrul tribunalelor și cu organizațiile nonguvernamentale care desfășoară activități specializate în domeniu.

     A. Instituţii/ autorităţi publice centrale cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei în familie:  
     Ministerului Muncii și Justiției Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile victimelor violenţei domestice. Instituția, prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale, inclusiv de integrare pe piața muncii a victimelor.
     La propunerea Ministerului Muncii și Justiției Sociale şi a Ministerului Afacerilor Interne, ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei domestice, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
     Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin structurile lor teritoriale, desemnează personalul cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice.
     Ministerul Educaţiei Naționale realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei domestice.
     Serviciul de probaţiune din cadrul tribunalului, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi specifice în domeniu sau cu specialişti, desfăşoară activităţi de reinserţie socială a infractorilor condamnaţi pentru infracţiuni de violenţă în familie.

     B. Autorităţi ale administrației publice locale
Pentru realizarea efectivă a rolului lor, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

     Autorităţile administraţiei publice locale desemnează personalul specializat să implementeze sistemul de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă domestică. Primarii şi consiliile locale vor conlucra cu organizațiile de cult, organizațiile neguvernamentale, precum și cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate în acțiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii acestor obligaţii.
     Principalele sarcini ale DAS Deva în ceea ce privește violența domestică sunt acelea de a depista timpuriu situaţiile de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi  prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie.
     Furnizori de servicii privați acreditați (ONG-uri, fundații), reprezentând o alternativă la serviciile primite în sistemul de stat.
     Poliţia are un rol important în stoparea mecanismelor sociale de perpetuare a violenţei în familie. Poliţiştii pot identifica diverse situaţii de risc şi pot informa asistentul social, facilitând astfel intervenţia specializată timpurie în caz de producere a violenţei;
     Personalul medical din comunitate poate identifica, în timpul consultaţiilor la cabinet sau al vizitelor la domiciliu, diverse probleme cu potenţial de risc cu care se confruntă familiile şi copiii acestora. Pe de o parte, aceştia pot informa instituţiile abilitate de existenţa unor situaţii de violenţă în familie, iar pe de alta pot deveni o sursă de informaţii pentru familiile respective, îndrumându-le spre organismele la care se pot adresa, atunci când au nevoie de sprijin sau pentru a preveni producerea violenţei;
     Profesorii pot constitui, la rândul lor, o bună sursă în prevenirea violenţei asupra copilului şi în familie şi în furnizarea de informaţii familiilor care se confruntă cu situaţii de risc;
     Preotul poate acorda ajutor familiilor din comunitate şi poate disemina informaţii cu privire la cauzele de  producere a violenţei în familie şi consecinţele acesteia. De asemenea, preoţii pot informa asistenţii sociali cu privire la existenţa unor factori de risc care pot contribui la dezvoltarea violenţei domestice. Dată fiind influenţa deosebită asupra comunităţii, preotul are posibilitatea de a transmite informaţia, de a oferi resurse informaționale privind comportamentele de risc şi serviciile de suport pentru copii şi adulţii abuzați.
     Membrii comunităţii pot informa, pe de o parte, asistenţii sociali cu privire la existenţa unor factori de risc în producerea violenţei domestice, iar pe de alta se pot constitui în grupuri de suport pentru a sprijini demersurile întreprinse de diverşi profesionişti.
 
     Material preluat din ”Studiul privind violența domestică„  realizat în 2016 de către Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității


La nivel național

HELPLINE CU NUMĂR UNIC LA NIVEL NAȚIONAL DESTINAT VICTIMELOR VIOLENȚEI DOMESTICE

     Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a pus la dispoziția victimelor violenței domestice o linie telefonică gratuită, cu un număr unic de contact, 0800.500.333, pentru a semnala situații de violență domestică, trafic de persoane, discriminare pe criteriul de sex sau discriminare multiplă, reglementat de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. Acest serviciu este asigurat 24/24 ore, 7/7 zile. Numărul este apelabil gratuit din orice rețea cu acoperire națională.
     Apelul la linia telefonică pentru ajutor specializat (helpline) poate fi făcut de către potențiala victimă/victimă a violentei domestice, a traficului de persoane, a discriminării pe criteriul de sex sau a discriminării multiple, un părinte sau un alt membru al familiei, o persoană din cadrul rudelor/ afinilor, un vecin sau un cunoscut al familiei, fie de un martor sau de o altă persoană care știe de existența unui caz din această categorie.
     În cadrul liniei telefonice gratuite pentru ajutor specializat (helpline) destinată victimelor violenței domestice, experții noștri asigură asistență și consiliere pentru depășirea tuturor situațiilor de urgență din domeniu. Aceștia identifică soluții adecvate cazurilor expuse sau semnalate, oferind informații cu privire la demersurile pe care le poate iniția victima pentru a ieși din situația de criză, în funcţie de tipologia faptelor de violență domestică semnalate, precum și servicii adecvate nevoilor lor.
     Consilierii liniei telefonice de urgență au pregătirea necesară pentru a furniza victimei și potențialilor martori, informații succinte despre demersurile pe care le pot întreprinde cu privire la prevenirea și combaterea violenței domestice, consiliere primară de natură juridică și psihologică, respectiv îndrumarea victimei către instituțiile abilitate din proximitate, unde va beneficia de suport și orientare către serviciile disponibile din teritoriu.

La nivel județean, în subordinea DGASPC Hunedoara funcționează o locuință protejată pentru victimele violenței domestice;
     Pentru mai multe informații, accesați link-ul următor:
https://www.dgaspchd.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=326

La nivel local 
     Conform prevederilor Legii nr. 217/2003 рentru prevenirea și combaterea violenței domestice cu modificările și completările ulterioare, precum și Ordinului Ministerului Muncii și Justiției Sociale nr.2525/07.12.2018 privind aprobarea Procedurii pentru intervenția de urgență în cazurile de violență domestică, a fost constituită echipa mobilă alcătuită din reprezentanți din cadrul Direcției de Asistență Socială Deva, Compartimentului autoritate tutelară și ai Direcției Poliția Locală Deva.
     Intervenţia de urgenţă a echipei mobile se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale în situaţiile de violenţă domestică.

     În cadrul Adăpostului de urgență pe timp de noapte, DAS Deva găzduiește victimele sau agresorii violenței domestice care au avut ultimul domiciliu pe raza UAT Deva, nu au venit și nu au posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii.
     Pentru serviciile acordate în regim de urgență în cazurile de violență domestică, dosarul beneficiarului (victima sau agresor) va cuprinde:

GHID VIOLENȚĂ DOMESTICĂ